Introducere in C++
In rezolvarea problemelor trebuie sa descoperim o metoda prin care sa ajungem la o rezolvare a problemei, descoperirea acestei metode ducand la realizarea unui algoritm.
Un algoritm este, deci, o insiruire de operatii intermediare pe care trebuie sa le realizam, pornind de la un set de date cunoscute, in vederea gasirii
unei solutii la problema noastra.
Pentru descrierea unui algoritm se folosesc fie schemele logice, fie pseudocodul. Schemele logice reprezinta o insiruire
de simboluri grafice care reprezinta actiunile ce urmeaza a fi executate, unite prin sageti de legatura (vezi capitolul Scheme logice).
Pseudocodul foloseste asa-numitele cuvinte cheie care descriu operatia de baza executata la momentul respectiv (citire, scriere, atribuire, etc.).
Fiecare cuvant cheie din limbajul pseudocod, respectiv fiecare simbol din cadrul schemei logice, este reprezentat in cadrul programului propriu-zis printr-o instructiune.
In cazul unor probleme simple, algoritmul este reprezentat ca o insiruire de mai multe instructiuni executate secvential (una dupa alta).
Cand nivelul de dificultate al problemelor creste, de cele mai multe ori se introduc structuri decizionale si structuri repetitive, care preiau controlul
secventialitatii instructiunilor. Astfel, in fuctie de anumite conditii, care sunt sau nu indeplinite in cadrul programului, se vor executa sau nu anumite
instructiuni sau seturi de instructiuni.
Structura unui program
In functie de complexitatea programului structura acestuia poate diferi de la un caz la altul, insa structura de baza este urmatoarea:
- zona directivelor preprocesor: de cele mai multe ori in program vor fi folosite functii predefinite de limbajul
standard, care sunt stocate in cadrul unor fisiere. Pentru ca functiile respective sa fie vizibile in programele nostre, este necesara
inserarea directivelor preprocesor care specifica fisierele in care sunt definite functiile predefinite de care avem nevoie.
- using namespace std; permite accesarea namespace-ului standard, care include toate elementele bibliotecii C++.
- zona declaratii variabile globale permite declararea variabilelor vizibile pe parcursul intregului program.
- zona de definire a functiilor utilizator (vezi aici cum se definesc functiile)
- functia principala MAIN() reprezinta corpul efectiv al programului
- zona declaratii variabile locale functiei main()
- zona de instructiuni - pe langa instructiunni de citire/scriere, conditii, bucle, etc. aici se pot apela functiile definite de utilizator
Exemplu: Sa se calculeze suma a doua numere a si b citite de la tastatura, prin intermediul unei functii.
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
|
//declararea bibliotecii iostream din care se extrag functiile cin si cout
#include <iostream>;
using namespace std;
//declararea variabilei globale s
int s;
//definirea functiei suma
int suma(int x, int y)
{
int z=x+y;//declararea si initializarea variabilei locale z cu suma valorilor dintre x si y
return z;
}
//functia principala - corpul programului
int main()
{
int a, b; //declararea variabilelor locale functiei main()
//zona de instructiuni
//Se cere introducerea primului numar
cout<<"Primul numar este:";
cin>>a;
//Se cere introducerea celui de-al doilea numar
cout<<"Al doilea numar este:";
cin>>b;
//apelul functiei definite de utilizator - suma
s=suma(a,b);
//afisarea rezultatului
cout<<"Suma dintre "<<a<<" si "<<b<<" este: s;
return 0;
}
|
